Maestrul vieţii mele?

  Un geamăn fără vestă cu mâneci. Un geamăn fără pereche. Despre cine vorbesc? Despre el, acarianul grizonant al studenţilor. Păianjenul de care se tem doar arahnofobii, care se hrăneşte cu seva minţii mele necoapte. Îi place acrul, necoptul, iar eu sunt masa lui preferată. Ma iubeşte, o simt, se uita la mine cu ochii aceia ce par a avea si aroma de cafea nu doar culoarea. Are ochii precum ai lui Dumnezeu când râde. Când bate ora 6 şi intru în acel loc drag, pe care el l-a făcut drag, mă aşez mereu în acelaşi loc. El, îşi schimbă des traiectoria prin micul amfitrion(sau amfiteatru?) precum o gazdă ce se ocupă de toţi invitaţii săi. Acest maraton al sau printre rîndurile de fructe necoapte îmi dă impresia de om coleric, fără astâmpăr .

Nu atinge înalţimea unui cireş dar nici a unui pitic ornamental, ţinuta lui impunând respect prin privirea de sub ochelari. Zâmbetul pe care nu îl uită în nici un colţ îi conferă o aură de dascăl iubitor de oameni, de studenţii lui, de munca lui.

Cândva un băieţel (dacă vă puteţi închipui că a fost şi el odata), acum un bărbat precum un brad ajuns la maturitate, geamănul meu pare a fi avut întotdeauna un indice al inteligenţei si al creativităţii-dacă există- îndeajuns de ridicat încât să uimească lumea. Vizualizaţi: om , în primul rând om, ce dansează pe pământ şi pe roţile bicicletelor, având o vechime de 55 de ani, ca un vin bun şi proaspăt ca gustul acelui vin, ce se serveşte din noi şi din „dulci nimicuri” ştiute de noi. În fiecare săptămană, maestrul poeziilor despre biciclete(!) şi-a marcat teritoriul format din mine şi încă vreo....n...generaţii prin cunoştinţele sale, prin glasul si gestica lui care ma face să râd cu lacrimi când spune pentru a zecea oara acelaşi banc, prin seriozitatea cu care ne priveşte la examene.

Mi-am catalogat personajul vieţii mele ca fiind insectă, pom fructifer şi conifer, vin si maestru însă în spatele cortinei stă cel ce aşteaptă să fie ascultat, auzit, iubit, respectat. Este domnul meu, profesorul Marcel Tolcea sau La tolce vita studenţiei. Iubiţi-l. Şi trageţi cortina.